Strugurele
Trebbiano este un nume care desemnează un grup larg, uneori fără legătură, de soiuri de struguri de vin alb originare din Italia și care cuprinde Ugni Blanc din Franța, renumit pentru rolul său în producția de cognac. Acoperind o gamă largă de regiuni și nume, cercetările actuale privind ADN-ul sugerează că există multe soiuri distincte de Trebbiano cu relații îndepărtate sau nedovedite cu alți struguri din grup. Aceste soiuri împărtășesc unele trăsături; cea mai evidentă fiind faptul că toate sunt soiuri albe. Ciorchinii tind să fie lungi și mari, boabele sunt de obicei la maturare târzie, iar vițele sunt viguroase și adaptabile la o gamă largă de terroirs.
Originea numelui Trebbiano în sine este neclară. Unele opiniii indică râul Trebbia din Emilia-Romagna (unde se cultivă încă unul dintre Trebbianos) sau diferite sate din Italia cu nume similare.
Se crede că Trebbiano a fost introdus în Franța în timpul secolului al XIV-lea, când curtea papală s-a mutat de la Roma la Avignon, în valea sudică a Ronului. În secolele al XV-lea și al XVI-lea, soiul a fost folosit în diferite părți din sud-estul Franței, sub numele de Ugni Blanc.
Deși strugurii provin din Italia, în 2010 existau în Franța aproximativ 90.000 de hectare de viță de vie – peste dublu față de totalul italian. O mare parte din suprafața viticolă franceză este concentrată în regiunea Cognac și părțile înconjurătoare din sud-vestul Franței. Aceasta deoarece este folosit intens în producția de Cognac și Armagnac. Este un strugure cunoscut pentru volum și mai puțin pentru calitate deosebită. Cu toate acestea este unul din cele mai cultivate soiuri în lume[1].
[1] https://www.winecompass.com.au/blog/what-is-trebbiano/
Areal de cultură în România:
Dealurile Olteniei – Segarcea, Domeniul Coroanei (4 ha).
Vinul:
În regiunile Charentais (Cognac) și Gascony (Armagnac), soiul Ugni Blanc este folosit pentru a produce cantități mari de vin alb ușor, crocant, cu gust relativ neutru, din care majoritatea este distilat în coniac. Vinurile sunt, în general acide, cu o concentrație alcoolică mică. Trebuie băute proaspete, neavând potențial de învechire. Ca vin de masă se recomandă a fi consumat cu mâncare, pentru că este sec și bogat în acid tartric, cu note de citrice, mere și fructe tropicale și, uneori, cu ceva mineralitate; ar putea fi comparat cu un Chardonnay nebaricat, deși mult mai subțire.